ACTIVITATI DE COOPERARE

Una dintre temele abordate frecvent de către teoreticienii şi practicienii educaţiei o reprezintă învăţarea prin cooperare.

„Învăţarea prin cooperare este o strategie de instruire structurată şi sistematizată, în cadrul căreia grupe mici lucrează împreună pentru a atinge un ţel comun. Premisa învăţării prin cooperare este aceea conform căreia, subiecţii care lucrează în echipă sunt capabili să aplice şi să sintetizeze cunoştinţele în moduri variate şi complexe, învăţând în acelaşi timp mai temeinic decât în cazul lucrului individual”(Oprea, Crenguţa-Lăcrămioara, 2003).Printr-o astfel de organizare a situaţiilor de învăţare, elevii depind într-un mod pozitiv unii de alţii, iar această interdependenţă pozitivă îi conduce la devotament faţă de grup, devotament de tipul „înotăm sau ne înecăm cu toţii”.

Johnson, D. W, şi Johnson, R. T. au scris mult despre învăţarea prin cooperare. Studiul lor din 1989, cercetează 193 de cazuri comparând efectele diferite ale învăţării prin cooperare faţă de tehnicile de învăţare numite “tradiţionale”. Doar în 10% din cazuri, rezultatele metodelor individuale au fost mai eficiente. Munca în echipă dezvoltă capacitatea elevilor de a lucra împreună – o competenţă importantă pentru viaţa şi activitatea viitorilor cetăţeni.

„Cooperarea reprezintă lucrul în comun pentru îndeplinirea unor ţeluri comune. În cadrul situaţiilor de cooperare, indivizii se află în căutarea unor rezultate benefice pentru ei şi pentru toţi membrii grupului respectiv. Învăţarea prin cooperare (cooperative learning) reprezintă utilizarea, ca metodă instrucţională, a grupurilor mici de elevi, astfel încât aceştia să poată lucra împreună, urmând ca fiecare membru al grupului să-şi îmbunătăţească performanţele propriişi să contribuie la creşterea performanţelor celorlalţi membri ai grupului.”( Johnson, D., Johnson, R.& Holubec, E. ,1998)

Au apărut diverse „denumiri pentru a ilustra munca colaborativă de învăţare în grup, cum ar fi:

Ø      învăţarea prin cooperare;

Ø      învăţarea colaborativă;

Ø      învăţarea colectivă;

Ø      învăţarea comunitară;

Ø      învăţarea reciprocă;

Ø      învăţarea în echipă;

Ø      studiu de grup;

Ø       studiu circular” (Davis, Gross, Barbara, 1993)

Sintagmele învăţare în grup şi învăţare prin cooperare sunt utilizate adesea ca şi cum ar desemna acelaşi lucru. În realitate, învăţarea în grup desemnează activitatea de studiu a unui grup de elevi - aceştia pot sau nu să coopereze. Învăţarea prin cooperare desemnează o situaţie de învăţare în care elevii lucrează în grupuri cu abilităţi şi cunoştinţe eterogene  şi sunt recompensaţi pe baza performanţelor grupului.

Cooperarea (conlucrarea, munca alături de cineva), presupune colaborarea (participarea activă la realizarea unei acţiuni, bazată pe schimbul de propuneri, de idei). Cu toate că cele două noţiuni sunt sinonime, putem face unele delimitări de sens, înţelegând prin colaborare „o formă de relaţii între elevi, ce constă în soluţionarea unor probleme de interes comun, în care fiecare contribuie activ şi efectiv”( Handrabura, Loretta, 2003)  şi prin cooperare „o formă de învăţare, de studiu, de acţiune reciprocă, interpersonală/intergrupală, cu durată variabilă care rezultă din influenţările reciproce ale agenţilor implicaţi” (Handrabura, Loretta, 2003). Învăţarea prin cooperare presupune acţiuni conjugate ale mai multor persoane (elevi, cadre didactice) în atingerea scopurilor comune prin influenţe de care beneficiază toţi cei implicaţi. „Colaborarea se axează pe relaţiile implicate de  sarcini, iar cooperarea pe procesul de realizare a sarcinii.”( Oprea, Crenguţa-Lăcrămioara, 2006)  Se poate spune că „învăţarea prin colaborare integrează învăţarea prin cooperare.” (Oprea, Crenguţa-Lăcrămioara, 2006)

Poze

INVATAMANT PRESCOLAR SI PRIMAR - INVATAMANT PRESCOLAR METODE INVATARE PROIECTE

MOTTO:„Învăţământ pentru toţi, împreună cu toţi”

     De ce să ne pese? Pentru că aceşti copii nu se pot descurca singuri. Ei au nevoie de ajutor din partea familiei, vecinilor, prietenilor, dascălilor, autorităţilor şi specialiştilor, pentru că toţi aceşti copii au dreptul la educaţie, pentru că toţi sunt capabili să înveţe, pentru că dacă nu frecventează grădiniţa şansele de a învăţa se reduc foarte mult. Pentru că sunt sporite oportunităţile de învăţare prin interacţiune cu ceilalţi copii. Cerinţelor suplimentare ale copiilor cu dizabilităţi li se poate răspunde la grupe obişnuite cu ajutorul unor mijloace puse  la dispoziţia cadrelor didactice. Pentru că toţi copiii, chiar şi cei fără dizabilităţi, au de câştigat atunci când cadrul didactic adaptează curriculumul  şi propriul stil de predare pentru a se potrivi cu marea diversitate a copiilor din orice grupă. Pentru ca aceşti copii să ştie că nu e nicio problemă dacă sunt diferiţi, acest lucru nu este un stigmat. Noi îi pregătim pentru viaţă şi societate. De aceea este necesară dezvoltarea practicilor incluzive în grădiniţe. 

     De ce să fim incluzivi? Pentru că primirea copiilor „diferiţi” alături de toţi ceilalţi trebuie făcută nu de dragul lor sau nu din milă ci pentru dreptul fiecărui individ de a participa la acţiuni comune pentru dezvoltarea lui ulterioară, pentru a contribui şi el la dezvoltarea societăţii în care trăieşte. Ce ne propunem?Educarea atitudinilor şi comportamentelor copiilor preşcolari în vederea acceptării diversităţii individuale în cadrul unui grup.           

     Prevenirea apariţiei prejudecăţilor la copiii preşcolari şi înlăturarea celor formate          

     Schimbarea atitudinii faţă de copilul deficient: promovarea unei atitudini tolerante, deschise, de acceptare, şi înţelegere firească a raporturilor dintre copiii cu nevoi speciale şi copiii consideraţi „normali”.           

     Reducerea riscului de marginalizare şi excluziune socială a copiilor preşcolari cu diferite dizabilităţi                

     Cunoaşterea, recunoaşterea şi respectarea diferenţelor individuale prin valorificarea pozitivă a relaţiilor de egalitate între oameni. Pentru cine?

     Pentru copii: celor cu nevoi speciale le dă încredere în sine; îi ajută să acumuleze noi cunoştinţe şi abilităţi; sensibilizează copiii fără necesităţi speciale faţă de nevoile celorlalţi; îi determină să accepte diferenţele mult mai bine faţă de persoanele cu nevoi speciale.            

     Pentru părinţi: devin mult mai implicaţi în educaţia copiilor lor; stabilesc prietenii şi relaţii de ajutor cu ceilalţi părinţi.            

     Pentru cadre didactice: descoperă noi tehnici de învăţare pentru a veni în ajutorul copiilor care întâmpină dificultăţi.            

     Pentru comunitate: copiii devin membrii participanţi ai comunităţii şi contribuie la bunul mers al acesteia;# ajută la dezvoltarea solidarităţii şi toleranţei comunităţii;# avantaje financiare pe termen lung deoarece educarea copiilor în clase integrate costă mai puţin decât în şcolile speciale;# previne şi reduce problemele sociale ale societăţii. 

     Principiile educaţiei pentru toţi

- Viitorul societăţii depinde de modul în care creştem şi educăm azi toţi copiii.# Pentru dezvoltarea viitoare a societăţii este nevoie să valorizăm şi să sprijinim fiecare copil.

- Fiecare copil este unic.# Diversitatea copiilor, determinată de particularităţile fiecăruia de dezvoltare nu este o piedică în educaţie, ci o resursă de învăţare şi dezvoltare pentru toţi.

- Fiecare copil este important pentru familia lui, dar şi pentru întreaga societate.

- Fiecare copil poate învăţa.

- Fiecare copil are dreptul la educaţie şi la sprijin adecvat pentru a participa la procesul educativ.

- Pentru procesul educaţional este esenţială folosirea adecvată a resurselor materiale, umane, metodologice şi spirituale.   

Cuvinte populare:

• copii cu dizabilitati
• copiii prescolari
• educator
• incluziunea scolara
• invatamant prescolar