ACTIVITATI DE COOPERARE

Una dintre temele abordate frecvent de către teoreticienii şi practicienii educaţiei o reprezintă învăţarea prin cooperare.

„Învăţarea prin cooperare este o strategie de instruire structurată şi sistematizată, în cadrul căreia grupe mici lucrează împreună pentru a atinge un ţel comun. Premisa învăţării prin cooperare este aceea conform căreia, subiecţii care lucrează în echipă sunt capabili să aplice şi să sintetizeze cunoştinţele în moduri variate şi complexe, învăţând în acelaşi timp mai temeinic decât în cazul lucrului individual”(Oprea, Crenguţa-Lăcrămioara, 2003).Printr-o astfel de organizare a situaţiilor de învăţare, elevii depind într-un mod pozitiv unii de alţii, iar această interdependenţă pozitivă îi conduce la devotament faţă de grup, devotament de tipul „înotăm sau ne înecăm cu toţii”.

Johnson, D. W, şi Johnson, R. T. au scris mult despre învăţarea prin cooperare. Studiul lor din 1989, cercetează 193 de cazuri comparând efectele diferite ale învăţării prin cooperare faţă de tehnicile de învăţare numite “tradiţionale”. Doar în 10% din cazuri, rezultatele metodelor individuale au fost mai eficiente. Munca în echipă dezvoltă capacitatea elevilor de a lucra împreună – o competenţă importantă pentru viaţa şi activitatea viitorilor cetăţeni.

„Cooperarea reprezintă lucrul în comun pentru îndeplinirea unor ţeluri comune. În cadrul situaţiilor de cooperare, indivizii se află în căutarea unor rezultate benefice pentru ei şi pentru toţi membrii grupului respectiv. Învăţarea prin cooperare (cooperative learning) reprezintă utilizarea, ca metodă instrucţională, a grupurilor mici de elevi, astfel încât aceştia să poată lucra împreună, urmând ca fiecare membru al grupului să-şi îmbunătăţească performanţele propriişi să contribuie la creşterea performanţelor celorlalţi membri ai grupului.”( Johnson, D., Johnson, R.& Holubec, E. ,1998)

Au apărut diverse „denumiri pentru a ilustra munca colaborativă de învăţare în grup, cum ar fi:

Ø      învăţarea prin cooperare;

Ø      învăţarea colaborativă;

Ø      învăţarea colectivă;

Ø      învăţarea comunitară;

Ø      învăţarea reciprocă;

Ø      învăţarea în echipă;

Ø      studiu de grup;

Ø       studiu circular” (Davis, Gross, Barbara, 1993)

Sintagmele învăţare în grup şi învăţare prin cooperare sunt utilizate adesea ca şi cum ar desemna acelaşi lucru. În realitate, învăţarea în grup desemnează activitatea de studiu a unui grup de elevi - aceştia pot sau nu să coopereze. Învăţarea prin cooperare desemnează o situaţie de învăţare în care elevii lucrează în grupuri cu abilităţi şi cunoştinţe eterogene  şi sunt recompensaţi pe baza performanţelor grupului.

Cooperarea (conlucrarea, munca alături de cineva), presupune colaborarea (participarea activă la realizarea unei acţiuni, bazată pe schimbul de propuneri, de idei). Cu toate că cele două noţiuni sunt sinonime, putem face unele delimitări de sens, înţelegând prin colaborare „o formă de relaţii între elevi, ce constă în soluţionarea unor probleme de interes comun, în care fiecare contribuie activ şi efectiv”( Handrabura, Loretta, 2003)  şi prin cooperare „o formă de învăţare, de studiu, de acţiune reciprocă, interpersonală/intergrupală, cu durată variabilă care rezultă din influenţările reciproce ale agenţilor implicaţi” (Handrabura, Loretta, 2003). Învăţarea prin cooperare presupune acţiuni conjugate ale mai multor persoane (elevi, cadre didactice) în atingerea scopurilor comune prin influenţe de care beneficiază toţi cei implicaţi. „Colaborarea se axează pe relaţiile implicate de  sarcini, iar cooperarea pe procesul de realizare a sarcinii.”( Oprea, Crenguţa-Lăcrămioara, 2006)  Se poate spune că „învăţarea prin colaborare integrează învăţarea prin cooperare.” (Oprea, Crenguţa-Lăcrămioara, 2006)